Ce înseamnă bullying? 

Bullying-ul este un comportament intenționat, prin care victima considerată vulnerabilă este rănită, persecutată și intimidată în diferite forme. Acest comportament este unul considerat superior pentru bully și inferior pentru persoana aflată în suferință, pentru că este percepută ca fiind diferită sau instabilă emoțional.

Fenomenul bullying are trei caracteristici:

  • Intenționat – agresorul are ca intenție să rănească;
  • Repetat – aceeași persoană este rănită în mod repetat și este aleasă cu un anumit scop.
  • Dezechilibrul de forţe – victima este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra singură.

Există două părți ale acestui fenomen:

  • Agresorul– cel care se simte bine rănind și jignind, care se simte superior și mult mai inteligent prin a se lua de cineva care nu poate riposta corespunzător. Agresorul abuzează de putere pentru a-i răni pe ceilalți, deliberat și în mod repetat.
  • Victima – este persoana supusă acestui bullying, persoana căreia îi este teamă să riposteze sau să semnaleze altcuiva teroarea prin care trece.

Cuvântul “bullying” nu are un echivalent complet în limba romană, el înglobând hărțuirea, violența fizică sau verbală.

 

Tipuri de bullying

Există 4 tipuri de bullying identificat până acum:

  • Verbal: manifestat prin jigniri, insulte, amenințari, porecle;
  • Fizic: manifestat prin maltratări fizice precum bătăi, tras de păr, loviri;
  • Emoțional: manifestat prin bârfe, lansări de zvonuri false, intimidare, încurajarea altor persoane să nu vorbească cu victima;
  • Cyberbullying: comentarii negative online, mesaje de denigrare, videoclipuri abuzive sau punerea persoanei într-o situație stânjenitoare în public.

Atenție deosebită trebuie dată fenomenului de cyberbullying, pentru că în acest moment este cel mai răspândit datorită folosirii excesive a rețelelor sociale. Acesta poate lasă urme greu de șters, mai ales atunci când pe Internet sunt diseminate poze sau videoclipuri. Însă, acestea pot ajuta victima să pună punct acestui tip de bullying, pentru că ele reprezintă dovezi clare ale agresiunii.

Factori emotionali

Factorii emoționali sunt numeroși și din păcate, toți au legătură cu modul în care copilul interacționează cu familia sa. Nu există un factor precis care îl determină pe un un copil să fie în pericol de a fi agresat sau de a agresa pe alții. Totul depinde de modul în care el percepe aceste fapte și de modul în care familia sa are grijă să stopeze acest tip de comportament sau să îl corecteze. Copiii și adolescenții care se simt în siguranță și susținuți emoțional de familia lor, de școală și colegi sau prieteni sunt mai puțin vizați de agresiune.

Hărțuirea se poate întâmpla oriunde – în orașe, suburbii sau sate. În funcție de mediu, unele grupuri – cum ar fi tinerii lesbieni, homosexuali, bisexuali, transgenderi, cu dizabilități sau izolați social – pot prezenta un risc crescut de a fi agresați.

Unii agresează deoarece:

  • Provin din familii în care adulții sunt prea îngăduitori;
  • Există o implicare scăzuta a părinților în viața lor;
  • Au fost agresati în trecut sau sunt agresati în prezent;
  • Nu stiu cum să-și controleze propriile emoții;
  • Au sentimente de nesiguranță;
  • Au o stima de sine scăzută și agresează pentru a se simți mai puternici;
  • Se simt excluși sau neacceptati la scoală;
  • Provin din familii unde există agresiune și violență;
  • Au părinți care nu oferă sprijin emoțional și nu comunica cu ei.

Există anumite semne clare ale bullying-ului, atât pentru cel agresat, cât și pentru agresor.

Semne că un copil este agresat:

  • Rani apărute pe corp;
  • Haine, cărți, dispozitive electronice pierdute sau distruse;
  • Dureri de cap sau de stomac frecvente;
  • Tulburări de somn sau coșmaruri frecvente;
  • Scăderea notelor, pierderea interesului pentru activitățile școlare sau lipsa dorinței de a merge la scoală;
  • Pierderea bruscă a prietenilor;
  • Izolarea social.

Semne că un copil agresează:

  • Intră în conflicte fizice sau verbale;
  • Este din ce în ce mai agresiv;
  • Dirigintele sau directorul scolii solicită frecvent prezența părinților;
  • Nu își asumă responsabilitatea pentru acțiunile lui;
  • Dă vina pe părinți sau pe alții pentru problemele sale.